There’s only one Bradley Lowery!

EN below

Unul dintre scopurile care au stat la baza dezvoltării acestui proiect a fost să subliniez impactul deosebit pe care fotbalul îl are în semnalarea problemelor sociale mondiale și emoțiile pe care este capabil să le genereze.

Elocvent pentru crezul meu este cazul lui Bradley Lowery, copilul în vârstă de cinci ani care suferă de cancer în fază terminală ce a fost invitat de onoare la partida de Premier League dintre Sunderland și Chelsea de ieri seară.

Priviți la curiozitatea sa.

Priviți la zâmbetul de pe fața lui atunci când este fotografiat.

Priviți la încrederea de dinainte și de după marcarea penalty-ului în poarta lui Asmir Begovic sau la modul în care salută audiența.

Priviți la pasele schimbate cu Jermain Defoe și Diego Costa și încântarea-i de pe chip.

Priviți și imaginați-vă cam câtă fericire a putut să înmagazineze inimioara sa, după ce fotbalul i-a oferit cea mai frumoasă seară din existență.

Nu mai are rost să menționez despre comportamentul exemplar al fanilor, care i-au cântat numele, l-au aplaudat și au strâns fonduri pentru ca Bradley să lupte cu boala.

Acesta este nivelul la care fotbalul a ajuns să atingă vieți și nu pot decât să iubesc acest sport cu toată ființa mea!

Cu inima plină de bucurie (dar nici n-are rost să spun ceva despre ochi),

Daniela


One of the reasons which stayed at the foundation of this project was to highlight the impact football can achieve in promoting worldwide social problems and the emotions it can generate in doing this.

Absolutely obvious in this respect is the case of young Bradley Lowery, the little five-year-old who was the guest of honour at the last evening Premier League game between Sunderland and Chelsea.

Please look at his curiosity.

Look at this smile when photographers take pictures of him.

Look at the confidence before and after he scores the penalty to Asmir Begovic or when he salutes the crowd.

Look at the balls exchanged with Jermain Defoe and Diego Costa and the excitement on his face.

Please look and imagine the amount of happiness in his tiny heart, as football offers him the most beautiful evening in his life.

Worth mentioning is the absolutely incredible reaction of the fans on the stadium (and not only), who sang his name, cheered for him and raised a large amount of money so Bradley could fight his illness.

This is the level at which football is touching lives nowadays and I can’t help myself but to love this sport like crazy!

With heart full of joy (but eyes drowned in tears),

Daniela

Advertisements

Astra Giurgiu 0-0 AS Roma

EN and video below

În ultima etapă a fazei grupelor Europa League, calificarea echipelor românești în șaisprezecimi depindea de propria lor evoluție. Dacă Astra avea o misiune „ușor mai ușoară”, putând să meargă mai departe în competiție indiferent de rezultatul cu AS Roma prin prisma rezultatului din celălalt meci al grupei, Steaua trebuia să câștige pe El Madrigal pentru a simți, din nou, aerul de primăvară europeană.

Odată ajunsă pe National Arena, m-am instalat în fața televizoarelor pentru a urmări Steaua-Villarreal, după ce începutul partidei m-a găsit în confortul propriului cămin. Am sperat până la ultima fază, din minutul 95, că roș-albaștrii vor reuși minunea și ne vor bucura din nou pe final de meci, așa cum o făcuseră în urmă cu două săptămâni. Aseară n-a fost să fie, și rămâne să vedem Steaua în fotbalul european abia în sezonul următor.

Pe terenul arenei din București, „Regele Romei”, Francesco Totti, ieșise la încălzire. Fascinată de prezența acestei legende vii a fotbalului italian, mi se părea că modul în care alerga, modul în care șuta, modul în care se pregătea, toate mișcările-i erau magistrale, cu adevărat era o aură în jurul său… deși nu sunt o iubitoare a fotbalului din peninsulă, nici pe departe 🙂

Ajuns la 40 de ani, Francesco Totti este considerat de mulți dintre colegii săi de la echipa națională drept cel mai bun jucător italian din toate timpurile. Cu siguranță este cel mai important jucător din toată istoria Romei, pentru care Il Capitano va juca până la finalul carierei fotbalistice, programat în vara lui 2017.

752 meciuri. 301 goluri. 121 pase de gol. 58.045 (!!!) minute jucate în toate competițiile timp de 25 de ani pentru clubul său mult iubit.

Recunosc că m-am surprins urmărindu-l doar pe el pe teren în multe momente ale jocului.

„No Totti = No Party”. Așa cum era scris pe un banner al fanilor Romei (care au provocat ceva incidente pe Arena Națională), sunt sigură că, din vara anului următor, „petrecerea” nu va mai fi la fel fără Căpitan.

La București, la -6 grade Celsius, scorul a fost 0-0. La pauză. Și la final.

Viktoria Plzen a dat dovadă de un o poftă de fotbal fantastică și a întors soarta partidei în 10 oameni, după ce în prima repriză era condusă cu 2-1 de către Austria Viena, aceasta din urmă calificată la acel scor în dauna Astrei.

Echipa giurgiuveană merge, astfel, în premieră în șaisprezecimile UEFA Europa League, pe 12 decembrie urmând să își afle adversarul cu care va juca în februarie 2017.

România va trăi, prin Astra, bucuria fazelor eliminatorii ale celei de-a doua competiții europene intercluburi, iar asta nu este decât o victorie națională, nicidecum un motiv de ironie între echipe!

Pe data viitoare,

Daniela


In the last game of the Europa League groups, the Romanian teams could have qualified in the Round of 32 by themselves, without any kind of help from their opponents. Astra had an easier task, because it could have qualified regardless of the result with Roma if Austria Wien didn’t win the game with Viktoria Plzen. Steaua had to win the match on El Madrigal to extend its European campaign into the spring.

Once I arrived at Natinonal Arena, I had a seat in front of the TV set to watch the game. I hoped until the very last minute, the 95th, that Golubovic wouldn’t miss that final chance to make the supporters happy, like the team did two weeks before. It wasn’t meant to be and Steaua will have to wait until the next season for some other European games.

On the National Arena pitch, Il Re di Roma (The King of Rome), Francesco Totti, started his warming-up session. Being fascinated by this legendary presence, I thought to myself that the way he was running, the way he was shooting, the way he was training, all those were done in a masterly way, there was some kind of magic around him… and I’m not even an Italian football fan, NOT AT ALL actually 🙂

At 40 years old, Francesco Totti is considered to be the best Italian football player of all times by many of his Italian teammates. He is, for sure, the most important player in the history of AS Roma, for whom he will be playing until the end of his career, scheduled at the end of this season.

752 appearences. 301 goals. 121 assists. 58.045 (!!!) minutes played in all competitions for his beloved football club during his 25 year career.

“No Totti = No Party”. Like it was written on a banner of the Italian supporters (which made some damage on the National Arena), I’m pretty sure that, starting next summer, “the party” will lose its vibe without its Captain.

I admit it, I caught myself staring at him at many moments of the game.

In Bucharest, at -6 degrees Celsius, the score was 0-0. At half-time. And at final-time.

Viktoria Plzen played its best football in Matchday 6 and managed to take the lead against Austria Wien in just 10 players and score 2 times in the second half, being led by 2-1 at half-time. The Austrians would have qualified with a victory.

Astra is qualifying, for the first time ever, in the UEL Round of 32 and it will acknowledge its opponent on the 12th of December.

Romania will experience, through Astra Giurgiu, the joy of the knock-out stage of the second most important European competition, and this is only a national victory, not a single reason to mock the other teams!

See you soon,

Daniela

This slideshow requires JavaScript.

Red Star Belgrade 2-2 Mladost Lucani

EN and video below

Profitând de mini vacanța prilejuită de Ziua națională României, am plănuit o deplasare în Serbia, țară pe care nu o mai vizitasem anterior. Am decis că este o decizie înțeleaptă (în ciuda faptului că nu era vreun târg de Crăciun în acea perioadă :)) atunci când am verificat programul ligii de fotbal și am văzut că Steaua Roșie Belgrad urma să joace fix în seara de 1 decembrie cu Mladost Lucani.

Anterior meciului, am alocat câteva ore pentru vizitarea stadionului, fan shop-ului și muzeului, care adăpostește cel mai râvnit trofeu european intercluburi – cel al Cupei Europene, actualmente Champions League, câștigat în  1991 cu Miodrag Belodedici în teren. Bineînțeles, nici Cupa Intercontinentală adăugată în palmares în același an nu este de ignorat, dar parcă tot „Urecheata” fură ochii… și inima. 🙂

Stadionul „Rajko Mitic” este o arenă care deservește mai multor sporturi, terenul fiind împrejmuit de o pistă de atletism. Cu toate acestea, el este folosit în principal drept „casă” pentru meciurile Stelei Roșii, putând acomoda peste 55.000 suporteri. Renumele de „Marakana” se datorează similitudinii cu mult mai celebra arenă din Brazilia și datează de la un meci contra Ferencvaros din 1975, când peste 110.000 de oameni s-au aflat pe stadion și au făcut să pară că locul de desfășurare al partidei ar fi Rio de Janeiro, de fapt.

Muzeul este frumos organizat, la loc de cinste aflându-se trofeele europene menționate mai sus, dar și titlurile de campioană sau amintiri de la vizitele lui Novak Djokovic sau Vladimir Putin. Pe un televizor rulează meciul complet cu Olympique de Marseille, în urmă căruia sârbii au devenit campionii europeni ai cluburilor, iar încălțările căpitanului de la acel moment memorabil în istoria clubului, Stevan Stojanovic, se află foarte aproape de un tablou imens cu echipa câștigătoare și „Urecheată”.

A fost o reală plăcere să ascult toate poveștile și opiniile ghidului despre echipa sa (toți îl iubesc pe Belo la nebunie, aproape numai despre el mi-a vorbit) și despre fotbal, în general. Pe lângă întâlnirea total surprinzătoare cu Dragan Dzajic, președintele clubului, m-am bucurat de atmosfera GE-NI-A-LĂ de la meci și n-am putut să nu mă gândesc cum ar fi să trăiești pe viu un derby Steaua Roșie – Partizan, a patra cea mai încrâncenată confruntare din fotbal din lume :). „Delije”, suporterii Stelei Roșii, sunt niște fani foarte vocali, au cântat pe tot parcursul meciului, cu mult mai multă putere când echipa lor a fost condusă. Vuietul senzațional făcut de aceștia, vocea lor unitară m-au emoționat extraordinar de tare, arătându-mi, încă o dată, de ce fotbalul este rege între toate sporturile.

La final a fost doar un egal, dar care s-a simțit cât o victorie a suporterilor Stelei Roșii, în special. Pentru ei, pentru istoria echipei și pentru emoțiile pozitive pe care mi le-au provocat, le doresc să revină în circuitul competițiilor europene cât mai curând!

Cu drag,

Daniela


Taking advantage of the official non-working holiday in Romania caused by the National Day of my country, I planned a trip to Serbia, which I never visited before. I knew it was a wise decision (despite the fact that it wasn’t any Christmas market at the time :)) when I checked the Superliga program and saw that Red Star Belgrade was playing against Mladost Lucani on the 1st of December.

Before the game, I took a few hours to visit the stadium, the fan shop and the museum, in which the most important European interclubs trophy is presented – the European Cup, Champions League nowadays, won in 1991 with Miodrag Belodedici in the first XI. The Intercontinental Cup is not least important, but the “big-eared” trophy will always catch the eye… and the heart :).

The “Rajko Mitic” stadium is a multi-purpose arena, with athletic track around the grass pitch, but it primarily serves as home ground for more than 55.000 supporters of Red Star Belgrade. The unofficial moniker of “Marakana” was given to the stadium because of its similarity to the Brazilian arena back since 1975, when 110.000 fans attended the game with Ferencvaros and made everybody wonder if the location was really in Belgrade or in Rio de Janeiro.

The museum is beautifully organized around the previously mentioned European trophies, as well as the national titles and the memories from Novak Djokovic or Vladimir Putin’s visits to the stadium. The winning game with Olympique de Marseille is displayed on a TV set, while Stevan Stojanovic’s shoes are also exhibited near a large print of the team with the “Big-eared”.

It was a real pleasure to listen to all the stories and thoughts of the museum guide (they all love Belo like crazy, he talked about him all the time), both about his team and about football, in general. Besides the surprising encounter with the President of the club, Dragan Dzajic, I LOVED the brilliant atmosphere at the game and I couldn’t help wondering how a live Red Star Belgrade – Partizan Belgrade derby, the fourth football rivalry of all time, would be like?! The “Delije”, the Red Star’s supporters, are some very vocal fans, they sang the entire time, even more loudly when the opponents scored. The incredible roar and the thousands voices who acted like one made touched me to tears, showing me once again why football is king of all sports.

It was just a 2-2 draw at final-time, but it felt as a victory because of the fans. For them, for the legacy of the team and for the very nice emotions I experienced because of them, I wish to come back in the European competitions cycle as soon as possible!

Love,

Daniela

This slideshow requires JavaScript.

FC Steaua București 0-0 FC Botoșani

EN below

N-a fost o seară propice pentru fotbal!

După elanul meciului de joi din Europa League, Steaua a întâlnit Botoșaniul în etapa a 17-a a Ligii 1 și a făcut o remiză albă, după ce Universitatea Craiova pierduse confruntarea cu CSM Politehnica Iași, iar Viitorul Constanța și Gaz Metan Mediaș câștigaseră confruntările lor cu ASA Tg. Mureș, respectiv Concordia Chiajna.

Cu tribunele aproape goale, Steaua acumulează încă un punct, face un total de 34 unități și duce diferența între ea și urmăritoarele trei echipe la 4.

Ca de obicei, filmarea (în 4K, deci modificați setările automate ale YouTube) cu impresiile de la început, pauză și finalul jocului este mai jos.

Pe 30 noiembrie, începând cu ora 20:30, va avea loc derby-ul cu Dinamo București și sper ca măcar orgoliile să ridice această partidă peste nivelul actual al Ligii 1, parcă cu atât mai scăzut cu cât nu mai urcă nici mercurul în termometre.

Pe data viitoare,

Daniela


It was not a great day for (science) football!

Enthusiastic after the Thursday evening result, Steaua met Botoșani in Matchday 17 in the Romanian competition “Liga 1” and the game ended in a draw. Universitatea Craiova, the runner-up, lost the game against CSM Politehnica Iași, while Viitorul Constanța and Gaz Metan Mediaș won their confrontations with ASA Tg. Mureș and Concordia Chiajna.

With almost no fans on the stadium, Steaua acquired another point and reached a total of 34 points, 4 more than the following teams.

You will find above the video about the game (filmed in 4K, so please change the automatic settings of YouTube), with opinions before, at half-time and at the end of it.

On the 30th of November, starting 20:30 RO time, Derby of Romania is taking place on the National Arena stadium and I hope the pride of both teams will raise the appearance of this game above the Liga 1 level, which seems of a even lower quality now that the degrees Celsius don’t rise much above 0 unit.

See you next time,

Daniela

DCIM100GOPROGOPR0427.JPG

FC Steaua București 2-1 Osmanlıspor FK

EN below

Ce bucurie am trăit aseară!

Din când în când, Steaua oferă câte un meci nu neapărat memorabil din punctul de vedere al jocului, dar cu siguranță de neuitat din pricina rezultatului final și a tensiunii din ultimele minute de joc. Cred că putem salva partida de aseară, cea contra Osmanlispor-ului, în același folder în care păstrăm senzațiile trăite la întâlnirile cu Valencia sau Ajax, deși aceasta este, cu siguranță, la cea mai mică scală dintre ele. 🙂

Fără nicio victorie în grupa L, cu primăvara europeană nicăieri în orizont, Steaua a jucat nu tocmai încurajator în prima repriză, Ndiaye băgând mingea în ațe în minutul 30. După 23 de minute de la reluarea jocului, Momcilovic reușește să egaleze din lovitura liberă a lui Boldrin, pentru ca Tamaș să aducă bucuria în tribune (și în fața televizoarelor) cu patru minute înainte de finalizarea timpului regulamentar de joc.

Din codașa grupei, am ajuns să avem aceleași șanse de calificare în șaisprezecimi precum celelalte trei contracandidate. Suntem la mâna noastră, singura condiție pe care trebuie să o îndeplinim este să câștigăm meciul cu Villarreal. Ne interesează și cealaltă confruntare din grupă, pentru a ști dacă ne putem califica de pe primul loc, așa cum a proorocit finanțatorul Stelei. 🙂

În ciuda avântului de după meciul de ieri, trebuie să admitem că pe El Madrigal nu va fi deloc ușor. Aceeași dorință de a merge mai departe în competiția europeană secundară o au și celelalte trei echipe. Să nu ne îmbătăm cu entuziasm, dar să ne păstrăm încrederea că, la extragerea de pe 12 decembrie, Steaua va fi una dintre cele 32 de echipe care își vor afla adversarele din februarie 2017. Steaua și Astra. 🙂

Ascultați-mi comentariile de la fața locului de ieri seară mai jos:

Cu drag,

Daniela


What a night we had last night!

From time to time, Steaua gives us not very memorable games in point of its style of playing “The Beautiful Game”, but because of the final result and the enormous amount of tension it builds in the last minutes of the game. I believe we can save the last night’s game against Osmanlispor in the same folder with unforgettable football memories in which Valencia and Ajax are recent points of reference, even if this is, for sure, the tiniest of them all. 🙂

With no victory in the group, with very little chances to reach the Round of 32, Steaua didn’t play very good in the first half, with Ndiaye scoring for Osmanlispor in the 30th minute of the game. 23 minutes after the start of the second half, Momcilovic managed to equalize after Boldrin’s freekick, while Tamas made the supporters explode with happiness four minutes before the end of the game.

Last team in the group before the game, Steaua has now the same chances to qualify as Zurich, Osmanlispor and Villarreal. We are responsible for our own success, the only condition is to win the last game with the Spanish opponents. We are interested in the other match of the group as well, to know if we are able to qualify from the first place, like George Becali envisioned. 🙂

Despite the frenzy, we must admit that on El Madrigal won’t be easy at all. All three teams have the same desire to be part of the second most important European club competition in spring as well. Let’s not get high (on false hope) after one game, but keep our faith that, on the 12th of December, Steaua will be one of the 32 teams who will discover what opponent they would face in the February 2017. Steaua and Astra Giurgiu. 🙂

Please listen my opinions on the last night’s game at National Arena above.

Lots of love,

Daniela

This slideshow requires JavaScript.

România 0-3 Polonia, 11.11.2016

English below

După câteva tentative eșuate de lansare a blog-ului, mi-am propus să nu care cumva să ratez meciul României cu Polonia din preliminariile pentru CM 2018 fără a-l documenta și prezenta pe „The Beautiful and the Game” :). Această importantă partidă în economia calificării la mondialul din Rusia a fost, însă, fără noroc pentru echipa noastră națională, România pierzând la scor de neprezentare, 0-3 (Grosicki, dublă Lewandowski), în fața polonezilor.

Dacă, înainte de startul primelor 90 de minute oficiale de joc de pe teren propriu din aceste preliminarii, România se situa pe locul 3 în grupa E, înfrangerea naționalei noastre și victoria danezilor contra celor de la Kazahstan a dus la schimbarea ocupantelor celor două locuri: Danemarca a trecut pe 3 și România pe 4. Polonia s-a instalat pe primul loc, confirmând și materializându-și abia acum postura de favorită a grupei.

Am pierdut la fotbal, dar nici la fair-play-ul din tribune nu am stat mai grozav, atitudinea fanilor fiind dezamăgitoare în special în momentul în care unii dintre ei au aruncat cu o petardă către Lewandowski în cea de-a doua repriză. Ascultând declarațiile lui de după finalul meciului, consider că ne-a dat o ușoară palmă morală nouă, suporterilor români, spunând că atmosfera creată de fani a fost una frumoasă și că el nu și-ar fi dorit nicicum să se suspende meciul ca urmare a acelui incident, fiind pregătit și dorindu-și să joace fotbal (ne-a și demonstrat-o, ulterior). Cred că asta ar fi trebuit să facem și noi: să fim recunoscători că avem șansa să urmărim acea confruntare pe viu, să ne bucurăm de fotbal și de prezența unor jucători pe care îi vedem în cele mai tari campionate și competiții de pe continent, să ne susținem echipa națională, nicidecum să atentăm la integritatea fizică a adversarilor. Asta nu ar fi schimbat cu nimic rezultatul final, ba mai mult, va modifica, cu siguranță, maniera în care se va desfășura următoarea partidă de pe teren propriu,  cea contra Danemarcei din martie 2017. Pe lângă imaginea pe care ne-o creăm ca suporteri.

Revenind, însă, la blog… Mi-am propus să filmez fiecare partidă de fotbal la care voi avea ocazia să particip, pentru a arăta tuturor cum se vede aceasta prin ochii mei de suporter. Așadar, în filmulețul de mai jos aveți întreaga desfășurare a meciului, parte din antrenamentul lui Lewandowski, momentul intonării imnurilor, diverse informații și opinii proprii înainte de începutul meciului, de la pauză și de la final, și câteva faze amuzante (trebuie să mă reapuc de dicție, este clar :))). Vă asigur că, în timp, aceste materiale vor deveni tot mai bune și le voi posta muuuult mai repede decât am făcut-o cu acesta, vă rog să aveți înțelegere și încredere, acesta este doar primul video pe care îl realizez și editez și, credeți-mă, a fost extraordinar de frustrant în anumite momente :))

Vă mulțumesc pentru tooooot suportul vostru,

Daniela


After some failed attempts to launch the blog earlier, I decided that I cannot miss the Romania – Poland qualifing game for the 2018 World Cup without documenting and presenting it on “The Beautiful and the Game”. This very important game for my national team was lost, unfortunately, by 0-3 (Grosicki, double Lewandowski).

Before the start of the first at-home game of these qualifiers, Romania was placed the third in the E group. Because we lost it and Denmark won the match against Kazahstan, we switched places with the Danish team: they went on the third place, while we fell on the fourth. Poland is the leader of the group, materializing just now the idea that they are favourites to qualify from the first place to the 2018 World Cup in Russia.

We lost at football, but we weren’t better in the stands of the stadium either, some fans’ attitude was disappointing especially when they decided it was a good idea to throw a torch towards Lewandowski in the second half of the game. After the game, the Polish player taught us a moral lesson by saying that the atmosphere on the stadium was really nice and he under no circumstance wanted to end the game when that incident happened because he was in a good mood to play football and that was all he was longing (which he actually proved, in the end). I think we should have done the same thing: to be grateful that we were among the almost 49.000 fans who had the chance to see the game live, to enjoy football and the presence of some very important players (who play in the most spectacular European championships and competitions), to support our national team in its difficult times, not to endanger the physical condition of our opponents. That behavior would not have changed anything in the final result, it would most likely deny us the chance to attend the next game at home, in March 2017, against Denmark. Not to mention the terrifying image we will be associated with as supporters.

Coming back to the blog… I want to film all the matches I’m going to attend, to let everybody know how they look through my eyes. You will see in the video above the entire game, part of Lewandowski’s warming up, the national anthems, some of my thoughts on the game at its beginning, half time and end (in Romanian, with English subtitles) and funny moments (I must start the diction course again, that’s for sure :))) to end the video right. I assure you that these materials will become better in time and will be released much faster than I was able to do with this one, please have patience and put all your trust in me, this is just the first video I recorded and edited :)), a very frustrating experience at some points.

Thank you sosososososo much for your support,

Daniela

Cine sunt și ce este „The Beautiful and the Game?” Who am I and what “The Beautiful and the Game” is?

Dragi prieteni,

(English below)

După ani trăiți în fața televizorului sau pe diferite stadioane din țară și din străinătate, a venit momentul să lansez blog-ul „The Beautiful and the Game” ca răspuns al pasiunii mele pentru fotbal. Deloc departe de a fi o controversă, privesc cu încredere că cei care îmi vor urmări aventura microbistă vor înțelege că numele proiectului este, de fapt, un joc de cuvinte pornind de la definiția sportului rege: „The Beautiful Game”, cel mai frumos dintre toate. Deși monopolul masculin asupra fenomenului este evident, îmi asum faptul că aceasta nu este și nu ar trebui să fie doar o lume a bărbaților.

Mă numesc Daniela și trăiesc fotbalul din frageda pruncie, când urletele tatălui meu la golurile favoriților mă trezeau din somnul de zgâtie… dar am crescut suficient chiar și fără să îl împlinesc mereu pe tot :).

Activ, am prima amintire din fotbal de la 10 ani, când se spărgea toată gașca din satul moldovenesc unde îmi petreceam vacanța de vară pentru a ne uita la Campionatul European din 2000. Dintre toate meciurile pe care le-am văzut atunci, îmi amintesc perfect sfertul de finală al României cu Italia, mai ales prin prisma impactului pe care l-a avut asupra mea: plâns necontrolat și palpitații prea mari pentru un biet copil, care își trăia prima dezamăgire din ceea ce avea să devină cea mai mare pasiune a sa. Dar vă voi povesti cu altă ocazie acest episod, precum și altele, la fel de marcante :).

După atâta timp, nu trece zi fără să iau contact, într-o formă sau alta, cu fenomenul, indiferent dacă suntem în plin sezon sau în pauză competițională.

Am fost întrebată în repetate rânduri de ce nu profit de pe urma cunoștințelor și iubirii mele pentru sportul rege, de ce nu pariez, de exemplu? :)) Răspunsul meu, mereu același, a fost că nu vreau să fac o astfel de afacere din această pasiune de teamă să nu îmi distrug plăcerea de a urmări fotbalul din pricina unor rezultate neprielnice investițiilor :).

Ador să urmăresc partide de fotbal, preferabil live, pe stadion, și iubesc să privesc dincolo de tactici și strategii. La ce reprezintă fotbalul pentru oamenii care iau parte la fenomen. La cum îi dezbină, dar mai ales cum îi unește.

Am echipe preferate în întreaga lume, dar respect toate aspectele pozitive ale celor care le sunt adversari.

Nu sunt și nu pretind a fi un expert în fotbal. Nu știu totul despre fenomen, dar învăț în fiecare zi câte ceva.

Nu sunt, nu pretind și nu îmi doresc să fiu vreodată un antrenor de fotbal, astfel îmi propun să nu comentez vreodată aspecte tehnico-tactice.

Unde o să ducă toată aventura aceasta numită „The Beautiful and the Game”? Vă spun cu sinceritate că nu știu :). Mi-ar plăcea să mă ducă peste tot, ca să văd impactul fotbalului peste tot. Mi-ar plăcea să înțeleg fenomenul mai bine decât reușesc acum. Mi-ar plăcea să devină parte din mine mai mult decât este acum.

Ce proiecte voi desfășura? Am numeroase idei care vor necesita timp și răbdare pentru a putea fi implementate, dar am încredere că le voi putea pune în practică, mai devreme sau mai târziu.

Sunt o perfecționistă care, în stilu-i caracteristic, ar fi lansat acest proiect „la anul și la mulți ani”, nefiind niciodată mulțumită de varianta lui inițială. Dar cred că lucrurile se vor mișca singure, dacă le este rânduit să o facă.

Nu îmi dau seama exact care va fi traseul micuței mele povești, dar știu sigur că această pasiune nu putea rămâne doar pentru mine, mi s-a spus de atât de multe ori.

Acestea fiind zise, fiți bineveniți în lumea mea! O lume în care femeile iau parte activ la fenomenul numit fotbal! 🙂


Dear friends,

After numerous years spent in front of the TV set or on different stadiums in Romania or abroad, I decided to launch “The Beautiful and the Game” as a response to my passion for football. Being aware of the controversies which the name of the project may come with, I assume those who will follow my football-fan adventure will understand that this is just a play on words based on the definition of the king of sports: “The Beautiful Game”, the most beautiful of all sports. Even if it is pretty obvious that the phenomenon is made of men, I that this should not be just a man’s world.

My name is Daniela and I live in the name of football since very young, when I was wakened up so many times by my father’s cheering and yelling at the goals or missed shots of his favourites… but I managed to grow up even if lacked some hours of sleep in my infant stage :).

I have my first football related active memory since when I was 10, when all the children in the village I was spending my summer holiday used to call it quits every evening in order to watch the 2000 European Championship. Out of all the games, I perfectly remember the quarter-final Romania played against Italy, especially because of its effect on me: the uncontrollably crying and way too many heartbeats for a little kid, who just experienced her first major disappointment in what was about to become her greatest passion of all. But I will tell you this story, as well as other such episodes, another time :).

After all this time, there is not a single day of my life in which I’m getting in contact with the phenomenon, no matter if we are in full competitional season or during breaks.

I was asked so many times why am I not taking advantage of my knowledge about football teams, why am I not betting, for example? :)) My answer was always the same: because I do not want to make such business out of this passion of mine, risking to miss the pleasure of watching football because of some uninspiring bad results :).

I love to watch football games live, on stadium, and to watch besides tactics and game strategies. I love to look at what football represents for the people who take part of the phenomenon. I love to look at what divides people, but mostly at what brings them together.

I have favourite teams in the entire world, but I respect all positive aspects of those who are their opponents.

I am not pretending to be a football expert. I do not know everything about the phenomenon, but each day I am learning something new about it.

I am not pretending and I have no desire to become a football manager, so I will avoid commenting on teams’ tactics.

Where all this adventure called “The Beautiful and the Game” will lead me to? I honestly tell you that I have no idea :). I would love to take me everywhere, in order to see football’s impact in this “everywhere”. I would love to better understand the king of sports than I do now. I would love to make it part of me more than it is right now.

What kind of projects will I be up to through this blog? I have countless ideas which will take up both time and patience in order to be implemented, but I am confident that I will make them happen sooner or later.

I am a perfectionist who would have never launched this project, always wanting to make the first version of it better and better, but I do believe things will move forward all by themselves, if they are meant to.

I do not know exactly the direction of my little story, but what I know for sure is that this passion of mine was impossible to be kept only for myself, I have been told this so many times.

This being said, welcome into my world! A world of women in football :).

1525485_10152391528182781_1108947211265670312_n