AS Roma 3-1 Juventus, but it is all about Totti

EN below

Pe 28.05.2017, Francesco Totti a fost cel mai iubit dintre pământeni.

Oare cum este să vezi peste 70.000 de oameni plângând în hohote pentru că tu, idolul lor, te retragi din activitate?

Copii și adulți. Femei și bărbați. Fani, membri ai familiei, colegi de echipă sau oficiali.

Oare cum este să conștientizezi că alte zeci, sute de milioane de oameni sunt la fel de emoționați în fața televizoarelor, urmărind cu înfrigurare ultimele tale momente de fotbalist profesionist? Și Căpitan. Și Gladiator. Și Rege al Romei.

Cum este să îngenuncheze în fața ta suporteri desfigurați de durere, cerându-ți să fentezi timpul? Să mai joci măcar o eternitate pentru ei… și pentru tine.

Aseară, după ultimul său meci în tricoul cu numărul 10 al AS Roma, Francesco Totti trebuie să se fi simțit deopotrivă cel mai trist și cel mai fericit om de pe pământ.

Rememorez momentele de la retragerea lui Totti cu ochii înlăcrimați, întrucât am văzut cum minunatul basm al celor peste 9000 de nopți ajunge la ultima sa filă. Întruchiparea loialității, romantismului, idealismului, inocenței, frumuseții în fotbal recunoștea trecerea ireversibilă a anilor și decidea că… este momentul. Da, acel moment blestemat pe care toată suflarea fotbalistică spera să nu-l trăiască.

La fel voi rememora și primul (Astra Giurgiu 0-0 AS Roma) și cel de-al doilea meci (și ultimul) în care l-am văzut pe Totti jucând FOTBAL. La el acasă, în iubita lui Roma.

Am călătorit pe 14 mai în Cetatea celor Șapte Coline pentru a vedea partida AS Roma – Juventus, știind că avea să fie printre ultimele în care Francesco Totti ar fi jucat trei minute sau ar fi stat pe bancă sau s-ar fi antrenat măcar cât să îl văd în depărtare sau am fi respirat același aer și am fi trăit aceeași atmosferă încântătoare de pe Olimpico.

O parte din impresii despre întreaga aventură  este în video-ul de mai jos. O recenzie detaliată își va găsi, poate, sensul atunci când se vor mai usca lacrimile. Tot ce pot să mai spun acum este că am experimentat senzații extraordinare, Olimpico este o arenă plină de suflet, cu un farmec și o vibrație aparte. Stadionul acela trăiește, are viață în el!

Il Bimbo de Oro a agățat ghetele în cui la 40 de ani, după o carieră de 25. După 786 jocuri. După 307 goluri. Toate pentru Roma sa.

Conștientizez privilegiul și sunt extraordinar de fericită pentru că am avut această ONOARE. De a fi cunoscut povestea lui Totti. De a o fi trăit PE VIU.

Am lăcrimat și la ultimul meci jucat de Philipp Lahm și Xabi Alonso, la care mi-aș fi dorit, de asemenea, să particip, dar știm cu toții că biletele disponibile pentru achiziționare la meciurile lui Bayern de pe Allianz Arena sunt mai rare decât cartonașele roșii luate în întreaga carieră de fostul căpitan al bavarezilor. Și deși sunt mult mai legată sufletește de fotbalul german, aseară a fost, cu adevărat, cea mai grea și cea mai tristă retragere din fotbal. Nu este vreo noutate că sunt o persoană sensibilă și emotivă, așadar imaginați-vă comportamentul meu în asemenea situații, în condițiile în care fotbalul îmi este unul dintre principalii generatori de emoții.

Toți iubitorii fenomenului au înțeles că acesta a devenit mai sărac după ce ultimul meci al lui Totti s-a încheiat, indiferent de echipa susținută.

Pentru că într-o lume a fotbalului modern în care jucătorii trăiesc cu speranța transferului la echipe mereu mai mari, mai faimoase, mai pline de glorie pe salarii direct proporționale cu aceste „promovări”, el, Totti, a spus NU ofertei lui Real Madrid pentru a trăi o poveste cu romanii lui. O poveste cum nu va mai fi vreuna.

C’è solo un capitano. O singură legendă. Un singur Francesco Totti.

Grazie, Francesco! Tu vrei trăi veșnic!

Cu drag,

Daniela


 

On the 28th of May, 2017, Francesco Totti was the most beloved human on Earth.

I wonder what is it like to see 70.000 people crying their eyes and hearts out because you, their idol, are retiring from activity?

Children and adults. Women and men. Fans, members of the family.

I wonder what is it like to realize that other dozens, hundreds of millions of people are just as emotional in front of the TV sets, anxiously watching your last moments as a professional football player? And Captain. And Gladiator. And King of Rome.

What is it like to see how devastated supporters kneel in front of you, asking you to dribble time? To play at least one eternity more for them… and for you, as well.

Last evening, after his last match wearing AS Roma’s number 10 jersey, Francesco Totti must have felt both the saddest and the happiest person alive.

I remember the moments I lived last night with the same watery eyes, seeing how the wonderful „9000+ Nights” fairytale comes to its last page. The embodiment of loyalty, romance, idealism, innocence, beauty in football acknowledged the years that went by and decided… it was TIME. Yes, that goddamned time all football fans hoped it would never come.

So I will remember the first (Astra Giurgiu 0-0 AS Roma) and second match (and last one) in which I saw Totti playing FOOTBALL. At his home, his beloved Rome.

I travelled on the 14th of May, 2017, to the City of the Seven Hills to witness AS Roma – Juventus Serie A match, knowing it would be among the last games in which Francesco Totti would be playing for at least three minutes or would sit on the bench or would train so I could see him at least from distance or would inhale the same air or we would be living the same charming atmosphere on Olimpico.

Part of my opinions on this whole experience can be is in the video below. A detailed review will, perhaps, find its meaning when the tears will dry out. All I can say is that I lived incredible sensations, Olimpico is a full-hearted arena with special charm and vibration. That stadium is living, it has soul in it!

The Golden Boy hung his boots at 40 years old, after a professional career of 25. After 786 games. After 307 goals. All of these for his Rome.

I am aware of the privilege and I am incredibly happy for having had this HONOUR. To know Totti’s story. To have lived it myself.

I also got emotional while watching the last game played by Philipp Lahm and Xabi Alonso, which I also wanted to attend, but we all know that tickets available for purchase on Allianz Arena when Bayern is playing are rarer than the red cards taken by the former captain of the Bavarians. And tough I’m much more emotionally connected to the German football, last night we really saw the toughest and saddest of all football retirements. There’s no news that I’m a sensitive and emotional person, and just imagine my behaviour in such situations, considering that football is one of my main emotion generators.

All football lovers have understood that football has become poorer now that Totti’s last game has ended, regardless of the team they support.

Because in a world of modern football in which football players are always playing and striving to be transferred to bigger, more famous and more glorious teams, with paychecks directly proportional to these “promotions”, Francesco Totti said NO to Real Madrid’s offer and chose to live a fairy tale with his Romans. A story like no other.

C’è solo un capitano. One legend. One Francesco Totti.

Grazie, Francesco! You will live forever!

Love,

Daniela

Advertisements