“Forever Pure” film review

EN below

Dacă joi, la „Frăția”, vedeam partea frumoasă, idealistă, naivă chiar, a fotbalului (despre care am scris într-o postare pe pagina de Facebook), prin documentarul pe care l-am văzut astăzi la One World Romania, „Forever Pure”, s-a confirmat – pentru a câta oară?! – că naționalismul radical și rasismul distrug fenomenul.

Materialul este realizat într-o manieră EXCEPȚIONALĂ, cu tensiune de la începutul până la finalul său, și urmărește istoria sezonului 2012-2013 lui Beitar Ierusalim, cea mai controversată echipă din Israel și un adevărat simbol politic al clasei de mijloc din țară. La jumătatea sezonului, echipa legitimează doi ceceni musulmani din dorința patronului rus al clubului, Arcadi Gaydamak, de a-și consolida afacerile în zona Ceceniei și de a demasca, după spusele sale, rasismul societății și comunității vizavi de arabi și musulmani. De fapt, acesta era mâhnit după ce pierduse cursa pentru primăria orașului în urmă cu câțiva ani, în ciuda faptului că această platformă se dovedise eficientă în trecut pentru alți oficiali ai echipei, deveniți ulterior politicieni.

Pentru „cea mai rasistă echipă din țară”, așa cum se auto-proclamau fanii din gruparea „La familia”, venirea unor musulmani la echipa lor se traducea drept trădare, iar Gaydamak este catalogat „criminal de război”. Căpitanul echipei, Ariel Harush, iubit și aclamat pentru devotamentul său față de echipă, devine persona non grata din a doua secundă după ce este forțat să participe, cu stânjenire vizibilă pe față, la conferința de presă a lui Zaur Sadayev și Dzhabrail „Jabo” Kadiyev (cecenii musulmani) și îndeamnă la înțelegere față de transferul celor doi. Din acel moment, Harush este hulit, înjurat, catalogat drept trădător și forțat să părăsească echipa la scurt timp după acest episod.

Fanii merg atât de departe încât amenință integritatea fizică a jucătorilor și oficialilor clubului, precum și a familiilor acestora, iar starea de frică ce se instalează în mijlocul echipei are efecte imediate și se înregistrează o cădere liberă – de pe pozițiile fruntașe ale clasamentului se ajunge, în doar câteva etape, în subsolul acestuia. În momentul în care Sadayez marchează cel mai important gol al sezonului într-o lungă serie de insuccese, suporterii răspund prin părăsirea stadionului Teddy și boicotarea tuturor celorlalte etape rămase de dsiputat pe teren propriu. Laitmotivul confruntării evrei-musulmani își manifestă apogeul, ca o ironie fantastică, în ultima etapă a sezonului contra singurei echipe arabe a campionatului israelian, definitorie pentru Beitar pentru a evita retrogradarea. Sadayez este eliminat, dar căpitanul portar salvează echipa prin parade senzaționale, fiind răsplătit cu același comportament ostil al fanilor tribunei de est a Beitarului.

Nu doar suporterii ilustrează ideea de agresivitate prin scandări, bannere și acțiuni, ci și ceilalți jucători se fac vinovați de aceeași agresivitate, însă într-o manieră pasivă, ignoranța tuturor membrilor echipei (cu excepția lui Harush și a câtorva alți stranieri, neinteresați de războiul religios) față de existența celor doi colegi ceceni fiind subliniată într-o manieră vizuală extraordinară. „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face” nu are aplicabilitate pentru fanii evrei, al căror stigmat în istorie i-a făcut să învețe doar lecția reciprocității și îi obligă să se comporte exact la fel cu arabii și musulmanii.

N-am putut să nu remarc similitudini cu fotbalul românesc și momentele sale controversate recente, atât prin prisma comportamentului fanilor steliști, care au părăsit echipa datorită neînțelegerilor finanțatorului cu CSA, dar și a șovinismului manifestat de majoritate față de echipele cu legături maghiare sau cu rromi. Dar acestea par nimicuri dacă le comparăm cu subiectul materialului „Forever Pure”.

Acest documentar a fost absolut mindblowing, deși este brutal și violent și îți demonstrează că sloganul „No to racism” nu va guverna nicicând fotbalul, mai ales când geopoliticul și războiul ideologic sunt la mijloc. Cu toate acestea, mi-a arătat, din nou, că iubesc fenomenul global cu tot ce implică el și o viață întreagă îl voi studia și aprofunda în toate aspectele-i posibile.

Cu drag,

Daniela


After seeing the beautiful, naive, idealistic side of football in “The Brotherhood” on Thursday (on which I wrote a Facebook post), through “Forever Pure”, the documentary I saw today at One World Romania, it was confirmed once again that radical nationalism and racism kill the phenomenon.

The material is done in an EXCEPTIONAL way, with tension from its beginning to end, and it follows the story of the 2012-2013 season of Beitar Jerusalem, the most controversial football team in Israel and a real political symbol for the middle class of the country. Halfway through the season, the team signs two Chechen Muslims at the express desire of the Russian owner, Arcadi Gaydamak, in order to strengthen his business in the area and to reveal, according to his own words, the racism of the society and community towards Arabs and Muslims. Actually, he was just angry at his incapacity to win the elections for the Mayor role few years earlier, even if this platform proved to be effective in the past for other team officials, who later became politicians.

For “the most racist team in the country”, as the fans of “La familia” proclaimed themselves, signing Muslim players was considered a betrayal, and Gaydamak was labeled as a “war criminal”. The team captain, Ariel Harush, who was loved and acclaimed for his loyalty to the team, became a persona non grata the next second after he asks, with an uncomfortable look on his face, for support and acceptance for the two Muslims, Zaur Sudayev and Dzhabrail „Jabo” Kadiyev in a press conference. Since that moment, Harush is cursed, blamed, labeled as a traitor and forced to leave shortly after this episode.

The fans go so far that they start threatening the physical integrity of the players, club officials and their families, and the sense fear installed in the middle of the team had immediate effects and a freefall is soon recorded – in just few games, from the leading positions, the team reaches the bottom of the table. When Sudayev scores the most important goal of the season (considering the long series of failures), the supporters respond by leaving Teddy Stadium and by boycotting the remaining games which were played at home. The leitmotif of the Hebrew-Muslim confrontation reaches his peak, as an irony of fate, in the last round of the season against the only Arabic team in the Israeli championship, which was crucial for Beitar in order to remain in the national Premier League. While Sadayez receives the red card, the goalkeeper manages to keep the sheet clean and Beitar in the first league, but he is rewarded with the same hostile behaviour of the eastern stand fans of the team.

Not only the fans are aggressive through their chants, banners and actions, but the other players are as aggressive, only in a passive way, the ignorance of all team members (except Harush and other few foreigners, who weren’t interested in the religious war) to the two Muslim colleagues being underlined in an extraordinary  visual way. “Don’t do unto others what you don’t want others to do unto you” is not applicable for the Hebrew fans, whose stigma in history made them learn just the reciprocity lesson and forces them to behave the same way they were treated in the past with Arabs and Muslims.

I could not help noticing the similarities with Romanian football and its recent controversial moments, like the behaviour of Steaua Bucharest fans who abandoned the team because of the misunderstandings between the owner of the team and the Army Sports Club, and the chauvinism expressed by the majority towards the football teams with connections to Hungary or Roma. But they seem nothing compared to the subject of the “Forever Pure” material.

This documentary is absolutely mindblowing, though brutal and violent, and proves that  the “No to racism” slogan will never govern football, especially when geopolitics and ideological wars are in between. However, it showed me once again that I love the global phenomenon with all it implies and I will study and deepen all its aspects for my entire life.

Love,

Daniela

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s