Red Star Belgrade 2-2 Mladost Lucani

EN and video below

Profitând de mini vacanța prilejuită de Ziua națională României, am plănuit o deplasare în Serbia, țară pe care nu o mai vizitasem anterior. Am decis că este o decizie înțeleaptă (în ciuda faptului că nu era vreun târg de Crăciun în acea perioadă :)) atunci când am verificat programul ligii de fotbal și am văzut că Steaua Roșie Belgrad urma să joace fix în seara de 1 decembrie cu Mladost Lucani.

Anterior meciului, am alocat câteva ore pentru vizitarea stadionului, fan shop-ului și muzeului, care adăpostește cel mai râvnit trofeu european intercluburi – cel al Cupei Europene, actualmente Champions League, câștigat în  1991 cu Miodrag Belodedici în teren. Bineînțeles, nici Cupa Intercontinentală adăugată în palmares în același an nu este de ignorat, dar parcă tot „Urecheata” fură ochii… și inima. 🙂

Stadionul „Rajko Mitic” este o arenă care deservește mai multor sporturi, terenul fiind împrejmuit de o pistă de atletism. Cu toate acestea, el este folosit în principal drept „casă” pentru meciurile Stelei Roșii, putând acomoda peste 55.000 suporteri. Renumele de „Marakana” se datorează similitudinii cu mult mai celebra arenă din Brazilia și datează de la un meci contra Ferencvaros din 1975, când peste 110.000 de oameni s-au aflat pe stadion și au făcut să pară că locul de desfășurare al partidei ar fi Rio de Janeiro, de fapt.

Muzeul este frumos organizat, la loc de cinste aflându-se trofeele europene menționate mai sus, dar și titlurile de campioană sau amintiri de la vizitele lui Novak Djokovic sau Vladimir Putin. Pe un televizor rulează meciul complet cu Olympique de Marseille, în urmă căruia sârbii au devenit campionii europeni ai cluburilor, iar încălțările căpitanului de la acel moment memorabil în istoria clubului, Stevan Stojanovic, se află foarte aproape de un tablou imens cu echipa câștigătoare și „Urecheată”.

A fost o reală plăcere să ascult toate poveștile și opiniile ghidului despre echipa sa (toți îl iubesc pe Belo la nebunie, aproape numai despre el mi-a vorbit) și despre fotbal, în general. Pe lângă întâlnirea total surprinzătoare cu Dragan Dzajic, președintele clubului, m-am bucurat de atmosfera GE-NI-A-LĂ de la meci și n-am putut să nu mă gândesc cum ar fi să trăiești pe viu un derby Steaua Roșie – Partizan, a patra cea mai încrâncenată confruntare din fotbal din lume :). „Delije”, suporterii Stelei Roșii, sunt niște fani foarte vocali, au cântat pe tot parcursul meciului, cu mult mai multă putere când echipa lor a fost condusă. Vuietul senzațional făcut de aceștia, vocea lor unitară m-au emoționat extraordinar de tare, arătându-mi, încă o dată, de ce fotbalul este rege între toate sporturile.

La final a fost doar un egal, dar care s-a simțit cât o victorie a suporterilor Stelei Roșii, în special. Pentru ei, pentru istoria echipei și pentru emoțiile pozitive pe care mi le-au provocat, le doresc să revină în circuitul competițiilor europene cât mai curând!

Cu drag,

Daniela


Taking advantage of the official non-working holiday in Romania caused by the National Day of my country, I planned a trip to Serbia, which I never visited before. I knew it was a wise decision (despite the fact that it wasn’t any Christmas market at the time :)) when I checked the Superliga program and saw that Red Star Belgrade was playing against Mladost Lucani on the 1st of December.

Before the game, I took a few hours to visit the stadium, the fan shop and the museum, in which the most important European interclubs trophy is presented – the European Cup, Champions League nowadays, won in 1991 with Miodrag Belodedici in the first XI. The Intercontinental Cup is not least important, but the “big-eared” trophy will always catch the eye… and the heart :).

The “Rajko Mitic” stadium is a multi-purpose arena, with athletic track around the grass pitch, but it primarily serves as home ground for more than 55.000 supporters of Red Star Belgrade. The unofficial moniker of “Marakana” was given to the stadium because of its similarity to the Brazilian arena back since 1975, when 110.000 fans attended the game with Ferencvaros and made everybody wonder if the location was really in Belgrade or in Rio de Janeiro.

The museum is beautifully organized around the previously mentioned European trophies, as well as the national titles and the memories from Novak Djokovic or Vladimir Putin’s visits to the stadium. The winning game with Olympique de Marseille is displayed on a TV set, while Stevan Stojanovic’s shoes are also exhibited near a large print of the team with the “Big-eared”.

It was a real pleasure to listen to all the stories and thoughts of the museum guide (they all love Belo like crazy, he talked about him all the time), both about his team and about football, in general. Besides the surprising encounter with the President of the club, Dragan Dzajic, I LOVED the brilliant atmosphere at the game and I couldn’t help wondering how a live Red Star Belgrade – Partizan Belgrade derby, the fourth football rivalry of all time, would be like?! The “Delije”, the Red Star’s supporters, are some very vocal fans, they sang the entire time, even more loudly when the opponents scored. The incredible roar and the thousands voices who acted like one made touched me to tears, showing me once again why football is king of all sports.

It was just a 2-2 draw at final-time, but it felt as a victory because of the fans. For them, for the legacy of the team and for the very nice emotions I experienced because of them, I wish to come back in the European competitions cycle as soon as possible!

Love,

Daniela

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s